stihie

română

Etimologie

Din slavă (veche) stihija.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului stihie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stihie	stihii
Articulat	stihia	stihiile
Genitiv-Dativ	stihiei	stihiilor
Vocativ	stihie	stihiilor

1. fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare.
2. fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură.
3. (în superstiții) duh rău personificând o forță oarbă a naturii.
4. (fig.) himeră, nălucă.
5. (poetic) pustietate, singurătate, sălbăticie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online