stirpe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină stirps, stis, italiană stirpe.

Pronunție

  • AFI: /'stir.pe/


Substantiv


Declinarea substantivului
stirpe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stirpe stirpe
Articulat stirpea stirpele
Dativ-Genitiv stirpei stirpelor
Vocativ stirpe stirpelor
  1. (livr.) neam, familie; origine.


Traduceri

Anagrame

Referințe