strâmba

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
strâmba

română

Etimologie

Din strâmb.

Pronunție

  • AFI: /strɨm'ba/


Verb


Conjugarea verbului
strâmba
Infinitiv a strâmba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strâmb
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strâmbe
Participiu strâmbat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba.
  2. (v.tranz.) a facedevieze de la poziția normală, a apleca într-o parte.
  3. (v.refl. tranz.) a (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc.
  4. (v.tranz.) a imita în batjocură fizionomia, mimica cuiva.
  5. (v.refl.) (fig.) a face mofturi, a se fandosi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul
  • A-și strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție
  • (refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs
  • (intranz.) A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței


Traduceri

Referințe