strâmba

Wikipedia

Wikipedia are un articol despre
strâmba

română

Conjugarea verbului strâmba
Infinitiv	a strâmba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	strâmb
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să strâmbe
Participiu	strâmbat
Conjugare	I

(v.tranz.) a face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba.
(v.tranz.) a face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte.
(v.refl. tranz.) a (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc.
(v.tranz.) a imita în batjocură fizionomia, mimica cuiva.
(v.refl.) (fig.) a face mofturi, a se fandosi.

(fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul
A-și strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție
(refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs
(intranz.) A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței