strântorire
Etimologie
Din strântori.
Pronunție
- AFI: /strɨn.to'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strântorire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strântorire | strântoriri |
| Articulat | strântorirea | strântoririle |
| Genitiv-Dativ | strântoririi | strântoririlor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a strântori și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri