strâmbătură

română

Etimologie

Din a strâmba + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /strɨm.bə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului strâmbătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strâmbătură	strâmbături
Articulat	strâmbătura	strâmbăturile
Genitiv-Dativ	strâmbăturii	strâmbăturilor
Vocativ	strâmbătură	strâmbăturilor

1. faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet.
2. imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva.
3. (fig.) fandoseală, sclifoseală.
4. (concr.) obiect strâmb, încovoiat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online