strâmtime

română

Etimologie

Din strâmt + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /strɨm'ti.me/

Substantiv

Declinarea substantivului strâmtime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strâmtime	strâmtimi
Articulat	strâmtimea	strâmtimile
Genitiv-Dativ	strâmtimii	strâmtimilor
Vocativ	strâmtime	strâmtimilor

1. (rar) faptul de a fi strâmt; loc strâmt.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online