străbătător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a străbate + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /strə.bə.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
străbătător
Singular Plural
Masculin străbătător străbătători
Feminin străbătătoare străbătătoare
Neutru străbătător străbătătoare
  1. care străbate sau care pătrunde prin ceva.
  2. (fig.) care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător.
  3. care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață.


Traduceri

Referințe