străbătător

română

Etimologie

Din a străbate + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /strə.bə.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului străbătător
	Singular	Plural
Masculin	străbătător	străbătători
Feminin	străbătătoare	străbătătoare
Neutru	străbătător	străbătătoare

1. care străbate sau care pătrunde prin ceva.
2. (fig.) care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător.
3. care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online