străbunic

română

Etimologie

Din stră- + bunic.

Pronunție

• AFI: /strə.bu'nik/

Substantiv

Declinarea substantivului străbunic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străbunic	străbunici
Articulat	străbunicul	străbunicii
Genitiv-Dativ	străbunicului	străbunicilor
Vocativ	străbunicule	străbunicilor

1. străbun.
2. strămoș.

Cuvinte derivate

• străbunică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online