străbunic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din stră- + bunic.

Pronunție

  • AFI: /strə.bu'nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
străbunic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străbunic străbunici
Articulat străbunicul străbunicii
Genitiv-Dativ străbunicului străbunicilor
Vocativ străbunicule străbunicilor
  1. străbun.
  2. strămoș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe