străchinar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strachină + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /strə.ki'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
străchinar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străchinar străchinari
Articulat străchinarul străchinarii
Genitiv-Dativ străchinarului străchinarilor
Vocativ străchinarule străchinarilor
  1. meseriaș care face străchini.


Traduceri

Referințe