strămurariță

română

Etimologie

Din strămurare + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /strə.mu.ra'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului strămurariță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strămurariță	strămurarițe
Articulat	strămurarița	strămurarițele
Genitiv-Dativ	strămurariței	strămurarițelor
Vocativ	strămurariță	strămurarițelor

1. (pop.) strămurare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online