strănicire
Etimologie
Din strănici.
Pronunție
- AFI: /strə.ni'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strănicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strănicire | străniciri |
| Articulat | strănicirea | strănicirile |
| Genitiv-Dativ | strănicirii | strănicirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a strănici și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri