strănuți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strănuta.

Pronunție

  • AFI: /strəˈnuʦʲ/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru strănuta.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru strănuta.