străpungere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din străpunge.

Pronunție

  • AFI: /strə'pun.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
străpungere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străpungere străpungeri
Articulat străpungerea străpungerile
Genitiv-Dativ străpungerii străpungerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a străpunge și rezultatul ei.


Traduceri