Sari la conținut

străvălocire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din străvăloci.

Pronunție

  • AFI: /strə.və.lo'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
străvălocire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ străvălocire străvălociri
Articulat străvălocirea străvălocirile
Genitiv-Dativ străvălocirii străvălocirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a străvăloci și rezultatul ei.


Traduceri