strugure
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Variante
- (pop.) strugur
Etimologie
Cuvânt autohton.
Alternativ pluralul singularizat al lui strug < greacă τρύγος (trýgos), τρυγή (trygí) ("recoltă de struguri").
Pronunție
- AFI: /'stru.gu.re/
Substantiv
Declinarea substantivului strugure | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | strugure | struguri |
Articulat | strugurele | strugurii |
Genitiv-Dativ | strugurelui | strugurilor |
Vocativ | ' | ' |
- fructul viței de vie, în formă de ciorchine; poamă.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
fruct
|
|