strungă
română
Etimologie
Din albaneză shtrungë.
Pronunție
- AFI: /'strun.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului strungă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strungă | strungi |
| Articulat | strunga | strungile |
| Genitiv-Dativ | strungii | strungilor |
| Vocativ | strungă | strungilor |
- loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; (p.restr.) deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls.
- (p.gener.) loc îngust de trecere.
- (pop.) trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare.
- (pop.) strungăreață.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online