strunire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din struni.

Pronunție

  • AFI: /stru'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strunire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strunire struniri
Articulat strunirea strunirile
Genitiv-Dativ strunirii strunirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a struni și rezultatul ei.


Traduceri