stuc
română
Etimologie
Din franceză stuc.
Pronunție
- AFI: /stuk/
Substantiv
| Declinarea substantivului stuc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stuc | stucuri |
| Articulat | stucul | stucurile |
| Genitiv-Dativ | stucului | stucurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- amestec de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care, prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii.
Traduceri
Traduceri