studențime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din student + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /stu.den'ʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
studențime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ studențime invariabil
Articulat studențimea invariabil
Genitiv-Dativ studențimii invariabil
Vocativ studențime invariabil
  1. totalitatea studenților; mulțime de studenți.


Traduceri

Referințe