subînchiria

română

Din sub- + a închiria (după franceză sous-louer).

Conjugarea verbului subînchiria
Infinitiv	a subînchiria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	subînchiriez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să subînchirieze
Participiu	subînchiriat
Conjugare	I

(v.tranz.) a da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa.
(v.tranz.) a lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil.