sucitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a suci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /su.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sucitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sucitură sucituri
Articulat sucitura suciturile
Genitiv-Dativ suciturii suciturilor
Vocativ sucitură suciturilor
  1. faptul de a (se) suci.
  2. cotitură (a unui drum).


Traduceri

Anagrame

Referințe