sunare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a suna.

Pronunție

  • AFI: /su'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sunare sunări
Articulat sunarea sunările
Genitiv-Dativ sunării sunărilor
Vocativ sunare sunărilor
  1. acțiunea de a suna și rezultatul ei; sunat.


Traduceri

Anagrame

Referințe