supără

Vezi și : supăra

română

Etimologie

Din supăra.

Pronunție

• AFI: /ˈsu.pə.rə/
• AFI: /su.pəˈrə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru supăra.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru supăra.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru supăra.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru supăra.