supleantă

română

Etimologie

Din supleant.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului supleantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supleantă	supleante
Articulat	supleanta	supleantele
Genitiv-Dativ	supleantei	supleantelor
Vocativ	supleanto	supleantelor

1. suplinitoare.
2. (în vechea organizare judecătorească) judecătoare care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanță mai mică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anapestul

Referințe

• DEX '98 via DEX online