supliciu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină supplicium, franceză supplice.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
supliciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supliciu suplicii
Articulat supliciul supliciile
Genitiv-Dativ supliciului supliciilor
Vocativ supliciule supliciilor
  1. tortură, caznă, chin fizic.
  2. (fig.) suferință morală, durere sufletească mare.


Traduceri

Referințe