supliciu

română

Etimologie

Din latină supplicium, franceză supplice.

Pronunție

• AFI: /suˈpli.ʧju/

Substantiv

Declinarea substantivului supliciu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supliciu	suplicii
Articulat	supliciul	supliciile
Genitiv-Dativ	supliciului	supliciilor
Vocativ	supliciule	supliciilor

1. tortură, caznă, chin fizic.
2. (fig.) suferință morală, durere sufletească mare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online