supliciu
română
Etimologie
Din latină supplicium, franceză supplice.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului supliciu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | supliciu | suplicii |
Articulat | supliciul | supliciile |
Genitiv-Dativ | supliciului | supliciilor |
Vocativ | supliciule | supliciilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online