supliciu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină supplicium, franceză supplice.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
supliciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supliciu suplicii
Articulat supliciul supliciile
Dativ-Genitiv supliciului supliciilor
Vocativ supliciule supliciilor
  1. tortură, caznă, chin fizic.
  2. (fig.) suferință morală, durere sufletească mare.


Traduceri

Referințe