supralicitare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a supralicita.

Pronunție

  • AFI: /su.pra.li.ʧi'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
supralicitare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supralicitare supralicitări
Articulat supralicitarea supralicitările
Genitiv-Dativ supralicitării supralicitărilor
Vocativ supralicitare supralicitărilor
  1. acțiunea de a supralicita.


Traduceri

Referințe