supralicitare
română
Etimologie
Din a supralicita.
Pronunție
- AFI: /su.pra.li.ʧi'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului supralicitare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | supralicitare | supralicitări |
| Articulat | supralicitarea | supralicitările |
| Genitiv-Dativ | supralicitării | supralicitărilor |
| Vocativ | supralicitare | supralicitărilor |
- acțiunea de a supralicita.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online