suspiciune
română
Etimologie
Din franceză suspicion < latină suspicio, suspicionis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului suspiciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suspiciune | suspiciuni |
| Articulat | suspiciunea | suspiciunile |
| Genitiv-Dativ | suspiciunii | suspiciunilor |
| Vocativ | suspiciune | suspiciunilor |
- lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online