suvenir

română

Etimologie

Din franceză souvenir.

Pronunție

• AFI: /su.ve'nir/

Substantiv

Declinarea substantivului suvenir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suvenir	suvenire
Articulat	suvenirul	suvenirele
Genitiv-Dativ	suvenirului	suvenirelor
Vocativ	'	'

1. imagine păstrată în memorie; amintire.
2. obiect (procurat sau primit în dar) care evocă o amintire.

Traduceri

Traduceri

engleză: souvenir (English)

germană: Souvenir (deu) n.