suvenir
română
Etimologie
Din franceză souvenir.
Pronunție
- AFI: /su.ve'nir/
Substantiv
| Declinarea substantivului suvenir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suvenir | suvenire |
| Articulat | suvenirul | suvenirele |
| Genitiv-Dativ | suvenirului | suvenirelor |
| Vocativ | ' | ' |
- imagine păstrată în memorie; amintire.
- obiect (procurat sau primit în dar) care evocă o amintire.