tâlcuitor

română

Etimologie

Din a tâlcui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /tɨl.ku.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului tâlcuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tâlcuitor	tâlcuitori
Articulat	tâlcuitorul	tâlcuitorii
Genitiv-Dativ	tâlcuitorului	tâlcuitorilor
Vocativ	tâlcuitorule	tâlcuitorilor

1. (pop.) persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci.
2. traducător.

Cuvinte derivate

• tâlcuitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotăritul
• colțurați
• cutaților

Referințe

• DEX '98 via DEX online