tânără

română

Etimologie

Din tânăr.

Pronunție

• AFI: /'tɨ.nə.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tânără
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tânără	tinere
Articulat	tânăra	tinerele
Genitiv-Dativ	tinerei	tinerelor
Vocativ	tânăro	tinerelor

1. persoană, ființă care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atârna

Referințe

• DEX '98 via DEX online