târâtură

română

Etimologie

Din a târî + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /tɨ.rɨ'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului târâtură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	târâtură	târâturi
Articulat	târâtura	târâturile
Genitiv-Dativ	târâturii	târâturilor
Vocativ	târâtură	târâturilor

1. om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online