târnaț

română

Etimologie

Din maghiară tornác.

Pronunție

• AFI: /tɨr'naʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului târnaț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	târnaț	târnațe
Articulat	târnațul	târnațele
Genitiv-Dativ	târnațului	târnațelor
Vocativ	târnațule	târnațelor

1. (reg.) prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online