tăbârcă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /tə'bɨr.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăbârcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăbârcă	tăbârci
Articulat	tăbârca	tăbârcile
Genitiv-Dativ	tăbârcii	tăbârcilor
Vocativ	tăbârcă	tăbârcilor

1. (reg.) par cu care se ridică greutăți; drug.
2. sarcină, greutate.

Cuvinte derivate

• tăbârci

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• baratca
• carabăț

Referințe

• DEX '98 via DEX online