tăbăcire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tăbăci.

Pronunție

  • AFI: /tə.bə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăbăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăbăcire tăbăciri
Articulat tăbăcirea tăbăcirile
Genitiv-Dativ tăbăcirii tăbăcirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei.


Traduceri