tăgăduință
română
Etimologie
Din a tăgădui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /tə.gə.duˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăgăduință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăgăduință | tăgăduințe |
| Articulat | tăgăduința | tăgăduințele |
| Genitiv-Dativ | tăgăduinței | tăgăduințelor |
| Vocativ | tăgăduință | tăgăduințelor |
- (înv.) tăgăduială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online