tăgăduință

română

Etimologie

Din a tăgădui + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /tə.gə.duˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăgăduință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăgăduință	tăgăduințe
Articulat	tăgăduința	tăgăduințele
Genitiv-Dativ	tăgăduinței	tăgăduințelor
Vocativ	tăgăduință	tăgăduințelor

1. (înv.) tăgăduială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online