tăinui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din taină + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /tə.i.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
tăinui
Infinitiv a tăinui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tăinuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tăinuiască
Participiu tăinuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi.
  2. (v.refl.) (rar) a se ascunde.
  3. (v.intranz.) (pop.) a sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe