tăinuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din tăinui.

Pronunție

  • AFI: /təj.nu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăinuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăinuire tăinuiri
Articulat tăinuirea tăinuirile
Genitiv-Dativ tăinuirii tăinuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tăinui și rezultatul ei.


Traduceri