De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din tăinui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului tăinuire
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
tăinuire
|
tăinuiri
|
Articulat
|
tăinuirea
|
tăinuirile
|
Genitiv-Dativ
|
tăinuirii
|
tăinuirilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a tăinui și rezultatul ei.
Traduceri