tămânjer
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /tə.mɨn'ʒer/
Substantiv
| Declinarea substantivului tămânjer | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tămânjer | tămânjere |
| Articulat | tămânjerul | tămânjerele |
| Genitiv-Dativ | tămânjerului | tămânjerelor |
| Vocativ | tămânjerule | tămânjerelor |
- (reg.) unealtă ciobănească în formă de lopățică sau de băț ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare când se fierbe pentru a se face urdă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online