tărâcioare

română

Etimologie

Din tărâțe + sufixul -ioare.

Pronunție

• AFI: /tə.rɨ.ʧi'o̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tărâcioară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărâcioară	tărâcioare
Articulat	tărâcioara	tărâcioarele
Genitiv-Dativ	tărâcioarei	tărâcioarelor
Vocativ	tărâcioară	tărâcioarelor

1. diminutiv al lui tărâțe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârâitoare
• cărătoarei

Referințe

• DEX '98 via DEX online