tărhat

română

Etimologie

Din maghiară terhet (acuzativ lui teher).

Pronunție

• AFI: /tər'hat/

Substantiv

Declinarea substantivului tărhat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărhat	tărhaturi
Articulat	tărhatul	tărhaturile
Genitiv-Dativ	tărhatului	tărhaturilor
Vocativ	tărhatule	tărhaturilor

1. (pop.) sarcină, povară; bagaj, calabalâc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online