tătucă

română

Etimologie

Din tată + sufixul -ucă.

Pronunție

• AFI: /tə'tu.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului tătucă
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tătucă	tătuci
Articulat	tătuca	tătucii
Genitiv-Dativ	tătucăi	tătucilor
Vocativ	tătucă	tătucilor

1. (pop.) tătic.

Cuvinte derivate

• tătucuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căutat
• cutata

Referințe

• DEX '98 via DEX online