tăvălugi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tăvălug.

Pronunție

  • AFI: /tə.və.lu'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
tăvălugi
Infinitiv a tăvălugi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tăvălugesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tăvălugească
Participiu tăvălugit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe