tablă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) tabla (cu sensuri după franceză table).

Pronunție

  • AFI: /'ta.blə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tablă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tablă table
Articulat tabla tablele
Genitiv-Dativ tablei tablelor
Vocativ tablă tablelor
  1. placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje și a altor obiecte.
  2. placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date; tăblie.
  3. placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la școală și la universitate; tabelă.
  4. tabel.
  5. (reg.) bucată de pământ semănată.
  6. strat de legume.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecție (în fața tablei)


Traduceri

Etimologie

Din neogreacă ταβλι (távli).

Substantiv


Declinarea substantivului
tablă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tablă table
Articulat tabla tablele
Genitiv-Dativ tablei tablelor
Vocativ tablă tablelor
  1. (mai ales la pl.) joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci și patru de săgeți incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table


Traduceri

Anagrame

Referințe