tain
română
Etimologie
Din turcă tayin.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului tain | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tain | tainuri |
| Articulat | tainul | tainurile |
| Genitiv-Dativ | tainului | tainurilor |
| Vocativ | tainule | tainurilor |
- porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; (p.gener.) rație de alimente.
- sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară.
- provizie.
- porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp.
- parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online