Sari la conținut

tain

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă tayin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tain
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tain tainuri
Articulat tainul tainurile
Genitiv-Dativ tainului tainurilor
Vocativ tainule tainurilor
  1. porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; (p.gener.) rație de alimente.
  2. sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară.
  3. provizie.
  4. porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp.
  5. parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=tain&oldid=906159”