tandur

română

Din turcă tandur (versiunea literară tandır).

Declinarea substantivului tandur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tandur	tandure
Articulat	tandurul	tandurele
Genitiv-Dativ	tandurului	tandurelor
Vocativ	tandurule	tandurelor

(turcism înv.) masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se așeza un vas cu mangal pentru a încălzi pe cel ce ședea.
(fig.) lene.