tartină

Tartine

română

Etimologie

Din franceză tartine.

Pronunție

• AFI: /tar'ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului tartină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tartină	tartine
Articulat	tartina	tartinele
Genitiv-Dativ	tartinei	tartinelor
Vocativ	tartino	tartinelor

1. felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.

Sinonime

• sandviș

Cuvinte apropiate

• buterbrod

Traduceri

felie de pâine (unsă cu unt) acoperită cu un strat de alt aliment rece (icre, brânză, salam, șuncă etc.)

engleză: canapé (English) franceză: tartine (français) f. italiană: tartina (italiano) f.

suedeză: kanapé (svenska) turcă: kanepe (Türkçe)

Referințe

• DEX online