tartină

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Tartine

română

Etimologie

Din franceză tartine.

Pronunție

  • AFI: /tar'ti.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tartină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tartină tartine
Articulat tartina tartinele
Dativ-Genitiv tartinei tartinelor
Vocativ tartino tartinelor
  1. felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe