teier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tei + sufixul -ar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
teier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teier teiere
Articulat teierul teierele
Genitiv-Dativ teierului teierelor
Vocativ teierule teierelor
  1. prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peștii de pe fundul apei și a-i goni spre plasele de pescuit.


Traduceri

Anagrame

Referințe