tenace

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tenace < latină tenax, tenacis.

Pronunție

  • AFI: /te'na.ʧe/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tenace
Singular Plural
Masculin tenace tenaci
Feminin tenace tenace
Neutru tenace tenace
  1. stăruitor, perseverent; persistent, dârz.
  2. (despre corpuri dure) care prezintă tenacitate, care este dur; rezistent, tare.


Traduceri

Anagrame

Referințe