tenacitate
română
Etimologie
Din franceză ténacité < latină tenacitas, tenacitatis.
Pronunție
- AFI: /te.na.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului tenacitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tenacitate | invariabil |
| Articulat | tenacitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | tenacității | invariabil |
| Vocativ | tenacitate | invariabil |
- însușirea de a fi tenace; stăruință, perseverență, dârzenie.
- proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe.
- mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online