tenculeț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din teanc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ten.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
tenculeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tenculeț tenculețe
Articulat tenculețul tenculețele
Genitiv-Dativ tenculețului tenculețelor
Vocativ tenculețule tenculețelor
  1. diminutiv al lui teanc.


Traduceri

Referințe